fbpx

Despre acomodare

Acomodarea copiilor în colectivitate

După ce ați ales centrul unde va merge copilul dumneavoastră, urmează un pas și mai dificil pentru copil, la fel și pentru părinți – “despărțirea” și acomodarea copilului în colectivitate. Acomodarea blândă se realizează cu multă răbdare, treptat, mai repede sau mai încet, în funcție de copil și de părinți și printr-o colaborare permanentă a familiei cu centrul.

Copilul are nevoie sa meargă în colectivitate și să fie printre cei de vârsta lui. Colectivitatea influențează dezvoltarea conștiinței de sine, a empatiei, autocontrolului, abilitățile de comunicare și abilitățile interpersonale. Viața și evoluția în colectivitate au impact asupra gândirii critice, asupra ajustării atitudinilor, opiniilor și comportamentelor în sensul adecvării sociale și adaptării, în stimularea încrederii în sine și autonomizării sale.

Colectivitatea de copii este motivantă, previne plictiseala și stimulează dezvoltarea intelectuală, emoțională și fizică a copilului, contribuind la starea sa generală de bine. De cele mai multe ori, nu numai copiii sunt speriați și confuzi în legătura cu ceea ce înseamnă începutul, ci și părinții. Noua etapă din viața copilului înseamnă o etapa nouă și în viața părintelui.

Prima dată singur la centru

Perioada de acomodare a unui copil în mediul Centrului Joy Montessori este, în medie, de aproximativ 4-8 săptămâni. Aceasta este faza care trebuie să ajute copilul în procesul de adaptare la noua situație, pentru a se confrunta cu noul mediu. Scopul fazei de acomodare este de a elimina teama de separare de părinți, aceasta cauzând sentimente puternice de abandon și furie. Aceste sentimente de tristețe, exprimate violent, sunt componente esențiale în gestionarea acestei situații. Specialiștii percep aceste sentimente, le acceptă și ajută fiecare copil, după nevoile sale.

Procesul de acomodare este discutat cu părinții și educatoarele înainte de intrarea copilului în grup, fiind adaptat pe parcurs, în funcție de particularitățile fiecărei familii. În primele 4-5 zile însă, recomandăm părinților să-și facă timp să rămână în centru, aproape de copil, tocmai pentru a-l ajuta să capete încredere în mediu și personalul grupei.

Mediul Joy vine în ajutorul copiilor în procesul de adaptare, descoperind în sala de lucru, la aria de viață practică, obiecte familiare de acasă pe care le vor putea folosi și lucra din primul moment în care pășesc în clasă. Sala Joy Montessori este o casă a copiilor, cu toate obiectele pe măsura lor, cu libertate de mișcare și alegere a activităților. Aceste aspecte vor ajuta copilul să se integreze și să treacă firesc la noua rutină.

Să facem despărțirile scurte, simple și firești, fără să ne furișăm, fără negocieri, lamentări, amenințări, iar revederile calde și la fel de firești, fără exagerări și declarații patetice: “o să îmi fie dor de tine în fiecare minut!”, “n-am mai putut de dorul tău toată ziua!”, “ah, ce mult mi-ai lipsit!” etc. Toate acestea pun presiune emoțională pe copil care “înțelege” că despărțirea este ceva îngrozitor și dureros și îngreunează adaptarea. În cazul în care el nu resimte despărțirea astfel, o asemenea atitudine și un astfel de comportament din partea părintelui îl pot face pe copil să se simtă neadecvat (“dacă mă simt bine la grădi și despărțirea de mama nu mă face să plâng, atunci e ceva în neregulă cu mine”). Dacă este destul de mare să înțeleagă, spune-i exact după cât timp te vei întoarce, în funcție de activități (”după ce mănânci”, ”după ce dormi”). Este esențial ca momentul stabilit să fie respectat, fără să existe întârzieri ce pot face să reapară un sentiment de teamă. Dacă întârziem, să anunțăm cadrul didactic, astfel încât copilul să știe că suntem în drum spre el. Deci, fiți punctuali când veniți să-l luați de la centru și să-i acordați maxim de atenție, afișând o atitudine pozitivă. Despărțirile și revederile să se petreacă fără să aducem critici copilului și fără să exprimăm nemulțumiri. Întâmpinați copilul cu un zâmbet și o îmbrățișare; de asemenea, sunt de evitat întrebările cu conotații negative – te-a supărat cineva azi la centru?”; “Ți-a fost dor de mine astăzi?”; “De ce n-ai vrut sa mănânci/sa dormi?” Punem în loc cuvinte pozitive: Mă bucur să te văd!”

Chiar dacă poate părea sfâșietor, e mult mai bine, atât pentru copil cât și pentru părinte, ca despărțirea să fie destul de fermă. Copilului poate să i se spună, de exemplu: “am ajuns la centru, acum trebuie sa merg la serviciu, o să vin după tine la sfârșitul zilei“. Asta atrage atenția asupra altui lucru important pe care un părinte trebuie să-l știe: copilul are nevoie să îi fie create așteptări asupra viitorului apropiat, are nevoie de un mediu predictibil, să știe ce i se întâmplă și ca lucrurile să fie, în fiecare zi, cât de cât la fel pentru că, dacă în fiecare zi e diferit, atunci copilul nu știe la ce să se aștepte, iar acest lucru îi provoacă teamă și o stare de nesiguranță.

Cu cât mama este mai impresionată de plânsetele copilului, el plânge mai mult; mama pleacă apoi (urmând să plângă, probabil, restul zilei respective), iar copilul, în câteva minute, este foarte fericit, începe să se joace cu ceilalți copii și să se comporte normal însă, când își revede mama, la sfârșitul programului, începe să plângă la fel de spectaculos. Ce-i drept, e foarte greu ca mami să creadă educatoarea atunci când aceasta îi spune că micuțului ei i-a fost foarte bine în ziua respectivă la centru, ea văzând ca l-a lăsat și îl ia plângând. Dar, ce spune educatoare este cât se poate de adevărat. Copiii au schimbări de stări mult mai dese decât adulții și poate de aceea ne e greu să înțelegem și ne impresionează mai mult decât e cazul o criză de plâns a copilului (care pentru el nu înseamnă atât de mult cât pentru noi).

Chiar dacă începe sau nu să plângă, mersul la centru este o schimbare majoră, iar orice astfel de schimbare provoacă teama (chiar și nouă, adulților, ne provoacă teamă schimbările foarte mari).

E o reacție oarecum tipică și aceasta – ca prima, a doua săptămână să fie în regulă, iar apoi să apară reacțiile emoționale. Aceasta se explică prin faptul că la început, copilul poate lua totul ca pe o joacă – un loc nou în care ne distrăm, ne jucam, ne simțim bine -, dar apoi își dă seama că nu e ceva temporar, ci e ceva ce el face în fiecare zi. Așa se explică această criză întârziată care e, de fapt, aceeași ca la început, doar ca apare un pic mai târziu. Şi în această situație e de făcut același lucru – de insistat (fără agresivitate) asupra lucrurilor pozitive pe care le presupune mersul la centru. Dacă cel mic vrea la centru pentru că a văzut copiii în curtea centrului, posibil ca în primele două săptămâni să meargă cu drag și în a treia să plângă. E ceva normal. Nu suspectați imediat centrul. Reacția lui vine din faptul că a văzut cum e, a văzut că sunt și niște reguli și a trecut entuziasmul. Dar nu trebuie să cedați! Dacă cedați, învață că dacă a plâns și l-ați scos de acolo, înseamnă că la centrul era într-adevăr o problemă.

O adaptare treptată este diferită pentru fiecare copil. Fiecare copil are ritmul lui, iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare și poate trece direct la programul lung, cu somn, un altul va avea nevoie de părinte alături de el pentru mai multe zile, poate chiar și săptămâni, iar programul scurt poate fi o variantă inițială mai puțin dificilă. Adepții adaptării treptate la centru susțin că avantajele se văd pe termen lung: copiii se bucură autentic de experiența colectivității, se simt stimulați și în siguranță și chiar se îmbolnăvesc mai rar.

Pe lângă aceste indicații generale, trebuie ținut cont de faptul că, fiecare copil are particularitățile lui și trebuie ca părintele să fie foarte atent la ce se întâmplă cu micuțul lui, să știe ce se întâmplă cu el în acel centru, cu ceilalți copii și cu educatoarea.Fiecare copil este diferit, astfel că perioada de acomodare în centru poate varia, separarea de figurile familiare fiind pentru unii copii prima experienţă de viață în afara familiei, într-un spațiu social lărgit. Procesul de adaptare cere timp, răbdare și dăruire, el putându-se încheia în câteva săptămâni.

Separarea de mediul familial reprezinta un moment foarte important în viața unui copil, el afectează confortul psihic al copilului dar și al părintelui. De aceea, ne dorim ca acest proces să se realizeze gradual, lin, astfel încât copiii să se acomodeze și să se simtă confortabil în noul mediu, dar și părinții să se despartă liniștiți de copilul lor.

Înțelegem nevoia de timp pentru a se adapta și știm că durează până când copiii ajung să se simtă în siguranță şi în largul lor. Această nevoie de timp este diferită de la un copil la altul. Scopul nostru este să facilităm această tranziție și adaptare la mediul cel nou și să ne asigurăm că fiecare copil va simți iubire, acceptare, respect și siguranță. De aceea, ne dorim un parteneriat cu părinții, parteneriat care să asigure starea de bine a copilului, pe tot parcursul lui în centru.

Frica de separare

În mod normal, această frică este puternică, copilul temându-se că s-ar putea pierde de cei dragi sau că acestora li s-ar putea întâmpla ceva rău în lipsa lui. Începutul este asociat cu un oarecare disconfort până când copilul se obișnuiește cu noul mediu. Adaptarea durează de la câteva zile la 2-3 săptămâni, gradul de disconfort scăzând treptat. Unii copii, însă, percep lăsarea la grădi ca o amenințare continuă, zilnică, săptămâni la rând (uneori și luni la rând) și au manifestări dramatice și intense – crize de plâns, urlete țipete, vomitisme, amețeli, dureri de cap, de burtă, mersul repetat la toaletă.

Puteți pregăti momentul intrării în colectivitate cu un joc cu păpușile. Acasă, puteți crea astfel toată scena, inclusiv cu plânsul copilului, cu pupicii mamei, cu momentul întoarcerii seara etc. Părintele îi poate vorbi despre educatoarea și asistenta educatoarei, folosind numele mic, spunându-i că el are încredere în cele două și ori de câte ori are nevoie de ajutor, copilul poate merge să îl ceară acestora.

De asemenea, părinții pot vizita centrul împreună cu copilul pentru a se familiariza cu mediul, copiii, educatoarea. În cadrul acestei vizite, copilul poate petrece o jumătate de oră cu ceilalți copii, să se joace sau să participe la activități, aceste activități ajutându-l să se integreze mai ușor.Recomandarea este sa nu-l duceți în brațe până la centru, ci de mânuță. Să aveți o atitudine relaxată, nu superprotectoare și temătoare pentru ce va urma.
Obișnuiți copilul să rămână și în grija altor adulți în care aveți încredere (bunici sau alți membri ai familiei, prieteni). Copiii sunt capabili de a forma atașamente multiple; un atașament puternic copil-părinte nu exclude crearea relațiilor apropiate între copil și alți adulți.

Așteptați-vă ca perioada de adaptare la centru să fie dificilă și pentru dumneavoastră, părinții, nu doar pentru copil. Pentru a face față marii schimbări, cel mic are nevoie de o atitudine pozitivă și încrezătoare din partea dumnevoastră!

Și părinții trebuie să se adapteze

Chiar dacă un părinte știe că este momentul potrivit pentru ca micuțul său să înceapă și chiar dacă își dorește acest lucru, durerea separării și îngrijorarea sunt uneori mai intens resimțite de către părinte decât de către copil. Pentru a ne putea ajuta copilașii să se adapteze la centru și separării trebuie să lucrăm întâi cu propriile noastre emoții. Dacă sentimentele părinților faţă de începere sunt negative şi încărcate de teamă, copilul va trebui să înfrunte atât propria suferință cât și pe cea a adulților! Este recomandat să ne cercetăm emoțiile legate de acest moment, să fim conștienți de ele și să discutăm, eventual, cu o persoană autorizată. Una dintre acestea poate fi și psihologul centrului.

Folosiți exemplul personal pentru a încuraja copilul să interacționeze cu adulți și copii pe care îi întâlnește pentru prima oară: inițiați dialogul la parcul de joacă, zâmbiți, arătați-vă interesat de jocul și jucăriile altor copii, vorbiți copilului despre emoțiile pozitive sau negative ale celorlalți ca despre ceva firesc în situații specifice.Mergeți frecvent în vizite la prieteni și în special în locuri unde sunt grupuri de copii, luați copilul în excursii și călătorii, frecventați mai multe părculețe de joacă. Interacțiunea cu persoane noi este deosebit de utilă pentru adaptarea la creșă și centru.