În Centrul Joy Montessori nu există recompense, pedepse, note sau calificative. Copiii învață dintr-un impuls interior și nu din cauza unor condiționări externe. Menționăm că nici în școlile AMI de formare a educatorilor Montessori nu se folosesc note sau calificative, învățându-i astfel pe viitorii profesori să nu le utilizeze nici ei, la rândul lor.
Într-o prelegere susținută de Biroul Internațional pentru Educație de la Geneva, în anul 1932, publicată în cartea “Educație și Pace”, Maria Montessori sublinia: “pedeapsa, atât de răspândită în școli,
de a-l supune pe copilul mai puțin capabil unei dojeniri publice, este un fel de țintuire la stâlpul infamiei care induce în sufletul acestuia o spaimă cumplită și irațională față de opinia publică, chiar dacă aceasta este vizibil nedreaptă și greșită.
În acest fel disciplina devine sinonim cu sclavia”. Copilul nu poate să-și cunoască măsura propriilor energii creatoare, să-și conducă propriile acțiuni, ceea ce îi va marca întreaga sa viață.
Desigur, ne putem întreba, cum să progreseze un copil dacă nu-i corectăm niciodată greșelile? Majoritatea cadrelor didactice, spune Maria Montessori, în cartea “Mintea Absorbantă”, cred că principala lor treabă este să critice mereu, iar instruirea copilului să fie dirijată prin recompense și pedepse. Această atitudine îl va lipsi pe copil de capacitatea de a se conduce singur. Numai exercițiul și experiența pot corecta dizabilitatea și e nevoie de practică îndelungată pentru însușirea diferitelor tipuri de deprinderi necesare. Copilul nedisciplinat se disciplinează în compania celorlalți, nu spunându-i că nu este cuminte. Dacă îi spui unui copil că nu are abilitatea de a face un lucru, el ar putea spune: văd și eu singur că nu pot. De asemena, nu îi spunem niciodată copilului “ai greșit, nu ai făcut bine”, pentru că îl descurajăm, gândind că el nu este ca ceilalți copii care au reușit să facă bine exercițiul. Corect este să îi spunem copilului: hai să mai repetăm exercițiul, sau să-l întrebăm dacă vrea să îi fie prezentată din nou lecția. Îndreptarea greșelilor se face atunci când copilul exersează în mod voluntar, un timp îndelungat, concentrându-se asupra activităților pe care le desfășoară.
Maria Montessori a creat materiale didactice care conțin în sine controlul erorii, oferindu-i astfel copilului posibilitatea să se autocorecteze. Copilul trebuie să vadă singur ceea ce poate să facă, de aceea este important să punem la dispoziția copilului nu numai mijloacele de educație ci și indicatorii care să-i spună când greșește. De exemplu, blocurile cu cilindri – un set de cilindri de înălțime egală, dar cu diametre diferite, care se potrivesc în găurile corespunzătoare dintr-un bloc de lemn, este un material care ajută copilul să descopere singur când a făcut o greșeală.
“Dacă, în rutina școlară zilnică aranjăm lucrurile astfel încât, totdeauna, erorile să devină perceptibile, aceasta înseamnă că ne plasăm către perfecțiune. Interesul copilului de a face mai bine, precum și auto-testarea constantă sunt atât de importante pentru el, încât progresul îi este asigurat” (Mintea Absorbantă). În acest fel recompensele și pedepsele devin inutile.
La fel ca și pedepsele, recompensele sunt foarte nocive. Copilul învață prin și datorită recompenselor. El este stimulat să-i depășească și să-i învingă pe colegi intrând mereu în competiție cu aceștia, în loc să se concentreze asupra propriilor acțiuni. El așteaptă să vadă reacția educatorului, care îl recompensează cu cuvântul “Bravo”, repetat mereu, aproape mecanic. De asemena, bulina roșie prinsă la pieptul copilului, îl învață să depindă emoțional de aprecierea altora. Câți dintre noi ca părinții nu ne-am confruntat cu sentimentul de tristețe al copilului care pleacă de la școală fără să fi primit și el bulina recompensei. Acest gest este descurajant pentru copil, care nu înțelege întotdeauna de ce el a fost pedepsit, această atitudine a educatorului nestimulându-i deloc capacitățile sale de învățare.
Iată de ce Maria Montessori în “Mintea Absorbantă” a ajuns la concluzia, după ani îndelungați de cercetare a sistemului educativ, că pentru a crește copii fericiți, cu stimă de sine crescută, capabili de autocontrol emoțional și de progres educațional, este nevoie să renunțăm total la pedepse și recompense.