1. Nu atingeți niciodată un copil, fără să fiți invitat de el (într-o formă sau alta).
Cereți permisiunea copilului sau anunțați-l atunci când vreți să-l ridicați, să-l luați, să-l îmbrățișați, etc. A cere permisiunea aici poate fi înțeleasă ca atare sau, în cazul copiilor preverbali, un singur gest din partea lor, un plâns de un anumit tip este suficient. Dar adulții vor trebui să verbalizeze fiecare gest: „Am să te iau în brațe pentru că e timpul să-ți schimb scutecul”, „Pot să te îmbrățișez?”. De ce este important? Pentru a da șansa copilului de a decide sau de a fi conștient de ceea ce se întâmplă cu corpul lui, cu emoțiile lui, cu acțiunile lui. Nu este o jucărie, un roboțel, are sentimente, emoții și chiar poate să decidă singur. Acum se construiește Eu-l Corporal, limitele personale, stima de sine, încrederea și limbajul.
2. Nu vorbiți niciodată de rău un copil, fie în prezența sau absența lui.
Etichetele sunt periculoase, ele pot schimba atitudini și comportamente. Schimbați-vă mindset-ul vis-a-vis de copil și observați părțile pozitive ale acestuia.
3. Concentrați-vă pe întărirea și ajutorul dat copilului în dezvoltarea a ceea ce e bun în el, așa încât prezența lui să lase loc din ce în ce mai puțin la ce e rău.
Cu alte cuvinte, concentrați-vă pe lucrurile pozitive și nu pe cele care, nouă adulților, ni se par negative. E nevoie să avem grijă la modul cum vorbim cu el, cum îl ajutam și la ce anume îl ajutăm. Arătați-i că poate să facă singur anumite lucruri, că e capabil de mult mai mult decât crede, că e un copil minunat.
4. Fiți activi în modul de pregătire a mediului în care este copilul.
Acordați o grijă meticuloasă și constantă mediului. Ajutați copilul să construiască o relație pozitivă, constructivă cu mediul. Arătați și explicați copilului componentele mediului, locul lor și care este sensul/scopul corect al acestora. Aici se pune accentul mai ales pe nevoia copilului de a-și accesa singur resursele din mediu, iar pentru asta e nevoie ca el să știe ce anume să folosească, cum să le folosească și de ce pe acelea și nu altele. Sigur că e amuzant ca un copil să poarte un castron pe cap prin casă, dar cu siguranță nu-l va proteja de viscolul de afară.
5. Întotdeauna fiți gata să răspundeți atunci când vă cheamă un copil, când are nevoie de ajutorul vostru și întotdeauna ascultați-l cu mare atenție și răspundeți-i cu dragoste.
6. Respectați copilul care face o greșeală și lăsați-l să o repare singur!
Totuși, opriți-l ferm și imediat dacă folosește în mod necorespunzător/periculos ceva din mediu, care ar putea să îl rănească pe el sau să îi deranjeze pe cei din jur.
7. Respectați copilul care se odihnește sau privește/observă pe alții lucrând, sau care se gândește la ce a făcut sau va face.
Nu îl întrerupeți, nu îl strigați, nu îl atrageți spre alte activități. Când copilul pare că stă cu capul în nori, atunci să știți că el chiar e în lumea lui. In lumea interioară care lucrează intens. Chiar dacă în exterior nu pare a face nimic, ba chiar pare că nu se poate concentra, este pentru ca în interior mecanismele lucrează activ.
8. Ajutați copilul care este în căutarea unei activități și nu o poate găsi singur.
Aici intervine observația atentă și riguroasă. Când știm că un copil nu reușește să-și găsească singur activitatea sau că dimpotrivă, în interior, mintea lui lucrează intens?
9. Nu obosiți să îi prezentați ceva în mod repetat copilului, care până atunci a refuzat acel lucru, pentru a îl ajuta să dobândească ceva necucerit încă și să își depășească imperfecțiunile.
Faceți acest lucru animând cu dragoste mediul, cu reținere/distanță față de copil și cu liniște, cuvinte dulci și prezența drăgăstoasă. Faceți-vă simțită prezența și disponibilitatea dvs. față de copilul care încă mai caută și se ascunde de copilul pe care l-a descoperit în el. E mai ușor să amenajezi mediul și să lași decizia la copil, să aleagă el singur ce vrea să învețe, decât să te/îl chinui într-un anumit moment. Dragostea este cheia!!