Maria Montessori a elaborat tehnici originale de prezentare a materialelor utilizate în toate clasele Montessori, pe care le găsim detaliat descrise în cartea sa “Descoperirea Copilului” – capitolul XI, intitulat Tehnica Lecțiilor.
Conform descrierii Mariei Montessori, educatoarea este un ghid care arată copiilor cum se utilizează materialul de dezvoltare educațională, în mai pași bine stabiliți.
Mai întâi, se înlătură toate elementele care îi distrag atenția copilului. Se pregătește o măsuță de pe care s-au înlăturat toate obiectele inutile și pe care se așează doar materialul pe care urmează să fie prezentat. Acest moment etse intitulat de către Maria Montessori izolarea obiectului.
În al dolilea rând, prezentarea este executată cu exactitate și numai atunci când s-a reușit trezirea atenției și interesului copilului.
Educatoarea știe cum să acționeze atunci când copilul face o greșeală. După ce materialul a fost bine pregătit și prezentat, copilul lucrează, repetând etapele exercițiului, așa cum i-au fost prezentate. Chiar dacă face o greșeală, copilul trebuie încurajat să finalizeze exercițiul și să îl repete o dată și încă odată până ajunge să-l realizeze perfect, oferindu-i astfel copilului curaj și încredere în forțele proprii. Atunci când copilul nu utilizează materialul așa cum i-a fost arătat de educatoare, ci într-un alt mod imaginat de el însuși, dar cu modificări care dovedesc un efort de inteligență și creativitate, se lasă copilul să facă încercări și experiențe proprii, atât cât dorește el, fără a-i întrerupe activitatea, fără a corecta mici erori și fără a opri exercițiul.
Se intervine și se împiedică utilizarea greșită a materialului doar atunci când se observă că materialul este folosit de copil în așa fel încât nu servește scopului pentru care a fost confecționat (de exemplu, copilul ia o bară de numărat și o flutură prin clasă ca pe o sabie).
“În metoda noastră, spunea Maria Montessori, una din cele mai delicate preocupări ale educatoarei trebuie să fie aceea de a indica cu exactitate termenii proprii ai vocabularului care corespund ideii pe care materialul trebuie să o fixeze în mintea copilului”.
Pornind de la această cerință de bază, Maria Montessori a elaborat lecția în 3 etape, folosită pentru predarea vocabularului – nume de lucruri, animale, forme geometrice, țări etc. Lecția în trei etape este, de asemenea, utilizată pentru a prezenta numele calitățiilor materialului senzorial.
Spre exemplificare, redăm cele trei momente ale unei lecții în trei etape, consacrate prezentării plăcuțelor de culori – roșu, galben și albastru:
1. Prima etapă – Introducere
În această etapă are loc prezentarea lecției. Pentru asocierea percepției senzoriale cu numele, educatoarea îi arată copilului câte o plăcuță și îi spune: acesta este roșu; acesta este galben; acesta este albastru. Rostirea fiecărui cuvânt se face cu o pronunție clară.
2. A doua etapă: – Perioada de învățare
Acum are loc recunoașterea obiectului care corespunde numelui. Este perioada cea mai lungă de învățare, de înțelegere a lecției. Educatoarea va spune: arată-mi-l pe roșu, arată-l pe galben, arată-l pe albastru. Ea poate diversifica întrebările: unde este …, dă-mi-l pe …, ridică pe…. Lecția trebuie să fie animată, oferindu-i copilului ocazia să manipuleze obiectele. Dacă un copil nu a reușit să asocieze numele cu obiectele, singurul mod de a-l ajuta este să repetăm lecția cu o altă ocazie. Nu spunem copilului “ai greșit”, pentru că îl vom descuraja și nu va mai fi în stare să facă nimic.
3. A treia etapă – Evaluarea
Acum se face o verificare a cunoștințelor copilului, educatoarea constatând dacă acesta reușește să asocieze cuvântul cu obiectul. Întrebările folosite sunt: Ce este acesta, dar acesta? arătând obiectul și rugând copilul să spună numele corespunzător. Dacă copilul nu știe, educatoarea rostește ea numele obiectului și îl va reintroduce în următoarea lecție.
În concepția Mariei Montessori, educatoarea are nevoie de multă practică pentru a fi o călăuză sigură și pricepută. Făcând o paralelă între profesorul de pian și educator, Maria Montessori spune că profesorul de pian îl învață pe elev poziția corpului, îi dă noțiuni despre note, îi arată corespondența dintre nota scrisă și clapa ce trebuie atinsă, poziția degetelor, apoi îl lasă să exerseze singur. Deci pianistul va trebui să se creeze singur pe sine. Cu toate acestea, pianistul nu s-ar fi format niciodadă numai prin exercițiu, fără îndrumarea profesorului.
Ca o concluzie a acestui capitol despre tehnica lecțiilor, Maria Montessori consemna că educatoarele trebuie să aibă o idee foarte limpede asupra a doi factori, și anume: călăuzirea, care este sarcina educatoarei, și exercițiul individual, care este opera copilului. Numai după ce și-au însușit această concepție, educatoarele Montessori vor putea trece rațional la aplicarea unei metode de a conduce educația spontană a copilului și de a împărtăși noțiunile necesare dezvoltării sale intelectuale.