fbpx

Natura în educație

Lăsați copiii liberi; încurajați atracția lor spre natură; lăsați copiii să alerge afară când plouă; să se descalțe când găsesc băltoace cu apă și când iarba de pe pajiște este umedă de rouă și vor să o calce cu picioarele goale; lăsați copiii să se odihnească liniștiți când un pom îi invită la umbra lui, când strigă și râd, când soarele îi trezește dimineața, așa cum trezește orice ființă care-și împarte ziua între veghe și somn.” – acestea sunt îndemnurile Mariei Montessori din cartea “Descoperirea Copilului”, considerând că numai în mijlocul naturii, copiii își manifestă și își pun în valoare adevăratele capacități individuale de dezvoltare.

Copiii se nasc exploratori naturali. Viața la oraș, în așa-zisa lume civilizată, înseamnă renunțarea la o viață în natură, având puține prilejuri de a intra în contact cu ea sau de a avea o experiență directă cu natura.

Influența naturii asupra educației copilului a fost considerată deseori numai ca un factor moral, urmărindu-se doar dezvoltarea unor sentimente față de flori, plante, animale etc. Astfel, s-a neglijat cel mai important aspect, acela că pentru a stimula energia musculară a copilului, el are nevoie de la o vârstă foarte fragedă de activități cât mai aproape de natură, aprecia Maria Montessori.

În cartea ”Mintea Absorbantă” autoarea sublinia că explorarea în aer liber ar trebui încorporată în educația timpurie a copiilor, nu numai din cauza beneficiilor pe care le oferă corpului uman pentru sănătate, ci și pentru că le permite copiilor să descopere noi domenii de interes, în timp ce învață despre lumea înconjurătoare și legătua lor cu aceasta. Copiii trebuie lăsați să cunoască intim natura cu propriile capacități, să fie liberi să exploreze în propriul ritm, să descopere minunile naturii și să cerceteze lumea înconjurătoare.

Am crede, spunea Maria Montessori, că numai poeții simt farmecul unui firicel de apă ivit printre pietre, dar copilul mic se entuziasmează la fel și râde, și e fericit, și ar vrea să se oprească să-l mângâie.

Timpul petrecut de copii în aer liber are ca rezultat copii mai fericiți și mai sănătoși. Copiii devin astfel mai calmi, au o putere mai mare de concentrare și sunt mai capabili să-și regleze emoțiile. Numerose studii au arătat că natura dezvoltă creativitatea, imaginația și curiozitatea și rafinează abilitățiile de gândire.

Pornind de la aceste constatări, Maria Montessori a elaborat un capitol important al educației, menit să dezvolte în copii dragostea față de natură, trezind sentimente latente sau pierdute. Ca în orice alt domeniu, și în domeniul naturii, educația poate să le ofere copiior motive de activitate și, totodată, cunoștințe care să le stârnească interesul.

Copilul, aprecia autoarea, este cel mai mare observator spontan al naturii simțind fără îndoială nevoia de a avea la dispoziția sa un material asupra căruia să lucreze. Ea a creat în Casele Copiilor un mediu care să se adreseze nevoii copilului de a se construi pe sine, într-un mediu special pregătit și cât mai aproape de natură.

Aplicând învățămintele Mariei Montessori, în prezent, grădinița Joy Montessori crează, la rândul ei, un mediu care ia în considerare viața, fiind structurat pe arii de activitate: formarea deprinderilor de viață practică, dezvoltarea și rafinarea simțurilor, dezvoltarea limbajului și a abilităților de gândire matematică.

În cadrul exercițiilor de viață practică sunt incluse materiale care ajută copilul să dezvolte capabilitățile necesare pentru îngrijirea mediului interior și exterior, precum și să aibă conștiința responsabilității de a avea grijă de natură.

Exercițiile care privesc îngrijirea mediului exterior se desfășoară atât în clasă, cât și în curtea grădiniței. În interior copiii au exerciții pentru îngrijirea plantelor – curățatul de praf și udarea plantelor. De asemenea, un alt exercițiu este aranjarea plantelor în vaze de diferite forme și culori. Este un exercițiu care îi atrage pe copii și care are menirea să le dezvolte simțul estetic.

În curtea grădiniței Joy Montessori, copiii își aleg singuri activitatea, putând să sădească diferite plante, să întreprindă activități sportive sau să îngrijească păsările. Au grijă de plantele din ghivece, curățându-le de uscături, mătură frunzele uscate, etc. Pentru a satisface spiritul care îi însuflețește pe copii în activitatea lor în natură, încercăm să le oferim o paletă largă de activități, fiind un prilej pentru experiențe noi, în cadrul naturii.

Această pregătire, desfășurată în cadrul grădiniței, se cere să fie urmată de o explorare spontană și deliberată a naturii în compania părinților sau a bunicilor, precum experiențe de genul cum se face recoltarea grâului sau a strugurilor. În cadrul acestor experiențe copiii devin conștienți de rolul lor de ocrotitori ai pământului și al tuturor creaturilor sale, mari și mici. Excursiile în pădure sau în fermele de animale, ajută copilul să facă numeroase descoperiri și să asimileze cunoștințe fundamentale despre natură și despre mediul înconjurător. În plus, jocul în aer liber ajută coordonarea motorie și contribuie la îmbunătățirea echilibrului, ei asumându-și chiar și unele riscuri, nu periculoase, ceea ce este esențial pentru dezvoltarea stimei de sine a copiilor.

Natura are asupra copilului o influență importantă – puterea de a vindeca, de a calma, de a revigora și de a inspira atât recunoștiintă, cât și har.