A fi părinte este cu siguranță una dintre cele mai frumoase și satisfăcătoare experiențe ale vieții, dar poate fi, deopotrivă, și o adevărată provocare. Orice părinte dorește să își crească copilul fericit, sănătos și adaptat social atât în spațiul său comfortabil de acasă, cât și în exterior, în compania altor persoane.
Această adaptare trebuie să fie susținută de părinți, ajutând copilul să învețe ce comportament este așteptat din partea sa și cum își poate controla impulsurile. Copilul este în permanentă învățare – vrea să înțeleagă lumea ce îl înconjoară, rutinele și ritmurile vieții. Mișcările corpului sunt mult mai ușor controlate dacă este lăsat încă de la naștere să se miște liber. Cu timpul, nevoia de mișcare poate fi satisfăcută prin includerea acestuia în activități cotidiene care un scop real și care îl provoacă. Astfel, pe măsură ce copilul crește, își va dezvolta treptat abilitățile de independență și autodisciplină.
Cum putem noi ca părinți să susținem aceste principii cheie?
- Creându-i un mediu care favorizează autodisciplina.
- Conectându-ne copilul la mediul său.
- Acordând timp copilului și respectându-i activitățile.
Condițiile de autodisciplină sunt create de părinți. Este important să ne asigurăm că mediul de acasă este un loc în care copii se pot implica în treburile casnice și pot fi de ajutor în moduri simple. Trebuie să observăm cu atenție ce îi pasionează pe copii și să-i încurajăm să continue să facă acele lucruri, permițându-le, în același timp, să greșească și să învețe din greșeli.
Trebuie creat un cadru în care copilul să se simtă în siguranță, menținând activitățile repetitive predictibile. Permițând copilului să facă alegeri simple pe parcursul zilei, cum ar fi alegerea hainelor sau a cărții pe care dorește să o citim, acesta va învăța încă de la o vârstă fragedă și va dezvolta treptat autodisciplina. Astfel, copilul va simți mai multă încredere în sine și va fi considerat un membru valoros al familiei.
Iată 10 sfaturi și idei pe care le puteți folosi acasă pentru a susține creșterea copilului în spiritul autodisciplinei 👇
- Amenajarea spațiului cu mobilier și obiecte adecvate copilului. De exemplu, atunci când el dorește să ajute la spălarea fructelor și legumelor, va sta la o masă potrivită, pe un scaun mic și va folosi ustensile de bucătărie mici, potrivite mâinilor sale. Îi vom arăta care este modalitatea de a face diverse sarcini, precum ștersul prafului de pe un raft, măturatul, curățarea mesei după cină, împăturitul și așezatul hainelor la locul lor în dulap, etc.
- Permiterea de a învăța din propriile greșeli este o abordare importantă în dezvoltarea personală. Copilul nu va lucra ca noi, adulții, repede și eficient. Atunci când învață cum să folosească un mop, probabil că pe podea va rămâne detergent și apă după ce a terminat, însă procesul este mult mai important pentru creșterea sa interioară decât podele curate. Decât să intervenim și să lucrăm în locul său, o idee mai bună este de a-l ajuta să curețe, împărțind sarcinile.
- Utilizarea articolelor casnice și a jucăriilor în scopul lor inițial. Dacă copilul aruncă jucăriile, îi vom spune “Fii blând cu jucăriile tale!”. Copiii mici aruncă câteodată dintr-o toană, dar asta nu înseamnă că sunt distructivi. Dacă își aruncă din nou jucăria, putem interveni prin a-l redirecționa către o altă activitate care să îi ofere oportunitatea de a-și manifesta energia și de a se distra în același timp. De exemplu, putem să îl invităm să vină afară să arunce mingea cu noi sau să facă altă activitate care să îi atragă atenția și să îl ajute să își canalizeze energia.
- Atunci când este cazul, îi oferim alternative reale pentru a face alegerea mai ușoară. De exemplu, îi oferim alegerea între pâine cu gem sau pâine cu brânză, sau putem întreba ce fel de mere preferă, roșii sau verzi. Este important să limităm numărul de opțiuni oferite, deoarece prea multe variante pot fi copleșitoare pentru copiii mici. De obicei, câteva alegeri pe zi sunt suficiente pentru a-i ajuta pe copii să ia decizii ușoare și fără a se simți copleșiți.
- O comunicare pozitivă și sinceră este esențială în creșterea copilului și îl va ajuta să se dezvolte într-un mod armonios. Este important să îi oferim declarații pozitive, care să îl încurajeze și să îi crească stima de sine. Cu toate acestea, nu trebuie să exagerăm și să îl copleșim cu laude fără conținut. În loc să spunem lucruri generice, precum “Ești un ajutor de nădejde!”, putem fi mai specifici și să îi mulțumim copilului pentru o acțiune anume, cum ar fi “Mulțumesc pentru că ai pus masa!”. De asemenea, este important să fim atenți la modul în care ne adresăm copilului, astfel încât să îl încurajăm să își dezvolte un comportament adecvat. În loc să spunem “Coboară de pe masă!”, putem spune “Picioarele stau pe podea!”, astfel încât să îi transmitem mesajul într-un mod pozitiv și constructiv.
- Nu răsplătim copilul pentru că face ceea ce vrem noi să facă. Pentru copii, satisfacția vine din munca în sine și din îndeplinirea sarcinilor pe care le au de îndeplinit. În general, adulții consideră munca ca fiind ceva obligatoriu, însă pentru copii, aceasta poate fi o modalitate de a se juca și de a se dezvolta.
- Menținerea unui program constant. Copiii au nevoie de ore fixe pentru culcare, mese, timp petrecut cu membrii familiei și activități care îi ajută să își consume energia și să se joace în aer liber. Atunci când zilele sunt previzibile și structurate, copiii știu la ce să se aștepte, iar acest lucru le poate oferi un sentiment de siguranță și stabilitate.
- Stabilirea unor limite clare care funcționează în familie și asigurarea că acestea sunt aplicate consecvent de toți membrii. Atunci când cedăm în mod constant cerințelor copilului, îi este dificil să înțeleagă ce anume se așteaptă de la el și acest lucru poate duce la confuzie și neînțelegere. Totodată, este important să îi comunicăm copilului de ce aceste limite sunt importante și cum îl pot ajuta să se dezvolte și să se simtă în siguranță.
- Evaluarea fiecărei situații înainte de a reacționa. Dacă copilul și-a pierdut controlul, trebuie să ne întrebăm ce anume ar putea fi cauza acestui comportament – poate fi vorba de foame, oboseală, frustrare sau supra-stimulare. Fiecare situație cere un răspuns diferit și trebuie să fim conștienți de nevoile și starea copilului pentru a putea aborda situația într-un mod adecvat.
- Conștientizarea faptului că pedepsele nu funcționează. Pedeapsa are o valoare limitată pentru că se concentrează în principal pe ceea ce copilul nu ar trebui să facă, în loc să ofere soluții pentru ceea ce ar trebui să facă și de multe ori transformă o problemă mică într-una mare. În plus, deși copilul mic își poate aminti pedeapsa, poate să nu facă legătura între comportamentul său și consecințele acestuia. În loc să ne bazăm pe pedepse, este important să găsim metode mai eficiente de a-l ajuta pe copil să înțeleagă comportamentul adecvat și să îl încurajăm să își dezvolte abilitățile sociale și emoționale.
Așadar, ca părinți, trebuie să susținem dezvoltarea autodisciplinei în copii prin crearea unui mediu potrivit, conectarea cu ei și acordarea de timp și respect față de activitățile lor. Prin încurajare, exemplu și comunicare pozitivă, putem ajuta copiii să dobândească abilități de independență și autodisciplină, contribuind astfel la creșterea lor armonioasă.